Ghid tehnic de analiză foliară

Nuc soiul Tulare

Juglans regia · Ediția 1 (Iulie 2026)

Tulare este un soi american productiv, cu fructificare laterală și maturare la sezon mediu, apreciat pentru randamentul ridicat la miez.

Descarcă ghidul Word Descarcă PDF Solicită o analiză

Statele Unite (UC Davis)

Caracteristici soi

Fructificare laterală
Productivitate ridicată
Maturare la sezon mediu

Agronomie

Descriere agronomică

1. Descrierea soiului Tulare și particularități agronomice

‘Tulare’ este un soi american de nuc (Juglans regia) obținut în cadrul programului de ameliorare al Universității California, Davis (Serr & Forde), din încrucișarea ‘Tehama’ × ‘Serr’ (selecția 67-11), brevetat în SUA (PP8268). Este un soi de mijloc de sezon, cu fructificare laterală abundentă și nucă mare, de calitate bună, cu miez deschis. Pomul este de vigoare moderată, de mărime medie (între Chandler și Serr), cu port semi-erect. Face parte din aceeași serie de selecții Serr–Forde ca și Chandler și Howard.

1.1. Caracteristici agronomice cheie

Însușire	Descriere
Origine / an	UC Davis (Serr & Forde), SUA; Tehama × Serr; brevet PP8268
Pornire în vegetație	Mijlocie (după Payne, înaintea soiului Chandler)
Înflorire	Necesită polenizator
Tip de fructificare	Laterală abundentă
Epoca de recoltare	Mijlocie
Fructul / miezul	Nucă mare, calitate bună; miez deschis
Vigoare	Moderată; pom mediu, port semi-erect
Necesar de frig	Ridicat

1.2. Implicații nutriționale ale particularităților Tulare

Producție ridicată pe fructificare laterală — încărcătura mare de fructe implică o cerere susținută de potasiu și azot în perioada de umplere a miezului; un K aflat la limita inferioară a intervalului optim trebuie tratat mai atent la un soi atât de productiv.

Fenologie de mijloc de sezon — pornirea intermediară (după Payne, înaintea soiului Chandler) menține valabilă fereastra de prelevare foliară din iulie; se confirmă vizual maturitatea frunzelor înainte de recoltare.

Vigoare moderată — echilibrul azotului susține producția fără a stimula creșteri vegetative în detrimentul rodirii.

Portaltoi și blackline — altoit pe portaltoi sensibili, boala liniei negre (blackline) poate genera simptome de declin fără cauză nutrițională, ce trebuie deosebite de carențe la interpretare.

Tehnologie

Recomandări tehnologice

Scopul și utilizarea ghidului

Prezentul ghid stabilește procedura internă EDTA Plant pentru prelevarea și, mai ales, interpretarea analizelor de țesut foliar la nucul comun (Juglans regia L.), cu accent pe soiul Tulare. Documentul este destinat exclusiv chimiștilor laboratorului și are rol de referință tehnică la redactarea și validarea rapoartelor de analiză.

Fiecare prag și fiecare recomandare din acest ghid este ancorată în surse științifice de încredere (universități, institute de cercetare, laboratoare de referință și articole peer-reviewed), listate integral în Bibliografie și detaliate în Anexa „Surse utilizate”. Toate linkurile au fost verificate ca fiind funcționale la data ediției.

Precizare metodologică esențială: nu există, în literatura științifică publicată și verificabilă, praguri de interpretare a țesutului foliar validate separat pentru soiul Tulare. Standardele de interpretare (carență / optim / exces) utilizate în acest ghid sunt cele generale pentru Juglans regia, stabilite de Universitatea California (UC ANR / UC Davis) și de programul de fertilizare CDFA-FREP. Ele se aplică soiului Tulare ca recomandări generale pentru specie și sunt marcate explicit ca atare în text. Particularitățile Tulare sunt tratate separat, la nivel agronomic și de management, acolo unde sunt demonstrate în literatură.

2. Obiectivele analizelor de țesut foliar

La nuc, analiza de țesut foliar (diagnoză foliară) este instrumentul cel mai fiabil pentru evaluarea stării de nutriție a pomului – mai fiabil decât analiza de sol pentru diagnosticul carențelor de nutrienți (UC ANR / CDFA-FREP). Frunza integrează toți factorii care influențează preluarea nutrienților din sol (textură, pH, apă, sistem radicular, fertilizare).

evaluarea stării de nutriție a plantației și confirmarea/infirmarea unei carențe suspectate;

monitorizarea epuizării nutrienților pe parcursul sezonului și evaluarea eficienței programului de fertilizare;

diagnosticul microelementelor (Zn, B, Mn, Cu, Fe), care se determină mult mai corect prin țesut decât prin sol;

depistarea acumulării de săruri fitotoxice (Na, Cl, exces de B), tot mai frecventă spre finalul sezonului;

fundamentarea deciziilor de corecție (fertilizare la sol, fertigare, tratamente foliare).

Analiza foliară se interpretează întotdeauna împreună cu simptomele vizuale din câmp și, unde este posibil, cu analiza de sol și de apă de irigație.

8. Recomandări practice pentru chimiști la interpretarea rapoartelor

Verificați întâi conformitatea probei (perioadă, organ, număr, stare) – capitolul 3.4 – înainte de a interpreta valorile.

Raportați fiecare element la pragurile UC din capitolul 4, precizând unitatea corectă (% s.u. pentru macro, ppm pentru micro).

Marcați explicit că pragurile sunt generale pentru Juglans regia (aplicate soiului Tulare), nu validate separat pentru Tulare.

Semnalați valorile de microelemente suspecte de contaminare (stropiri foliare recente cu Zn/B/Cu/Mn) ca posibil fals-ridicate.

Pentru B, corelați obligatoriu cu apa de irigație (fereastră îngustă carență–toxicitate).

Deosebiți simptomele de blackline / boli de portaltoi de carențele nutriționale reale.

Recomandați diagnosticul diferențiat (pomi buni vs. pomi suspecți, prelevați separat) când există simptome de câmp.

Formulați concluzia pe baza a cel puțin trei surse: valoare foliară + simptome de câmp + context sol/apă.

Citați în raport sursele de praguri utilizate (Bibliografie / Anexa „Surse utilizate”).

Prelevare

Protocol de prelevare a probelor

Protocolul de prelevare este definit la nivel de specie (Juglans regia) și se aplică tuturor soiurilor de nuc: probele se recoltează din frunzulițe terminale de pe lăstari neroditori (treimea mijlocie a coroanei), iulie, frunzulița terminală de pe lăstari neroditori.

Prelevează probele foliare conform protocolului standard pentru nuc.
Trimite probele la laborator pentru analiza conținutului de macro- și microelemente.
Interpretează rezultatele față de pragurile de referință pentru specie.
Aplică recomandările de fertilizare pe baza diagnozei nutriționale.

3. Prelevarea corectă a probelor

Corectitudinea interpretării depinde direct de respectarea protocolului de prelevare. Pragurile de interpretare din capitolul 4 sunt calibrate de UC pentru probe recoltate în iulie, din foliole terminale ale frunzelor de pe lăstari/pinteni nefructiferi. Orice abatere de la protocol trebuie notată și luată în calcul la interpretare.

3.1. Perioada optimă și fenofaza recomandată

Concentrația nutrienților în frunze scade în general pe parcursul sezonului de vegetație. Cea mai mică variație se produce între sfârșitul lunii iunie și iulie – de aceea aceasta este fereastra standard de prelevare.

Pragurile de referință UC sunt corelate cu probe recoltate în IULIE. Probele recoltate în alte perioade trebuie interpretate prin interpolare, cunoscând sensul de variație sezonieră.

Fenofază: nuci în dezvoltare / umplerea miezului (vară), pe frunze complet dezvoltate și mature, dar înainte de senescență. La Tulare, care pornește la mijlocul sezonului, fereastra de prelevare din iulie rămâne reperul standard, cu verificarea vizuală a maturității frunzelor.

Nu se prelevează imediat după tratamente foliare cu îngrășăminte (rezultate fals ridicate, în special la Zn, B, Cu, Mn).

3.2. Tipul frunzelor, poziția în coroană și numărul minim de foliole

Notă privind reprezentativitatea: valorile critice se referă la pom, iar rezultatul analizei reprezintă media pomilor din probă (unii sub, alții peste medie). De aceea plantația trebuie împărțită în blocuri uniforme, cu variabilitate mică între pomi.

Diagnostic diferențiat: pomii cu simptome suspecte se prelevează SEPARAT de cei sănătoși și se compară între ei, pentru a identifica elementul deficitar. Pomii suspecți de carență pot fi prelevați și în afara ferestrei din iulie, cu comparație obligatorie față de pomi sănătoși.

Parametru	Recomandare (protocol UC / laboratoare de referință)
Organul recoltat	Foliolele terminale ale frunzei compuse, de pe pinteni/lăstari nefructiferi, complet dezvoltate
Poziția în coroană	La 1,8–2,4 m înălțime (cca. 6–8 ft), din toate cele patru cadrane / de jur împrejurul pomului
Nr. foliole / probă	Minim 30, recomandat cca. 50 de foliole terminale per probă compozită
Nr. pomi / probă	5–10 pomi selectați aleatoriu, reprezentativi pentru bloc (pomi la min. ~12 m distanță)
Delimitarea probei	Câte o probă compozită separată pentru fiecare bloc uniform (sol, vârstă, soi, management)
Pomi de evitat	Pomii bolnavi, răniți sau piperniciți nu se includ în proba de diagnoză generală

3.3. Recoltarea, ambalarea, păstrarea și transportul probelor

Recoltare: se rup foliolele terminale și se combină într-o pungă de hârtie (nu plastic etanș, pentru a evita mucegăirea și fermentarea).

Etichetare: fiecare probă se marchează clar (bloc/parcelă, soi – Tulare, portaltoi dacă se cunoaște, data, înălțimea de prelevare, observații de câmp).

Curățare: dacă frunzele sunt prăfuite sau au reziduuri de stropiri (sol, foliare cu Zn/Cu/B/Fe), se șterg/spală ușor conform procedurii de laborator, altfel valorile de microelemente sunt fals ridicate.

Păstrare și transport: probele se țin la răcoare și se trimit/livrează la laborator cât mai repede posibil, împreună cu formularul de comandă/însoțire.

La laborator: uscare, măcinare și analiză conform metodelor standard; rezultatele macroelementelor se exprimă în % substanță uscată, iar microelementele în ppm (mg/kg s.u.).

3.4. Criterii de acceptare / respingere a probelor

Probele care nu îndeplinesc criteriile de mai sus fie se resping și se solicită re-prelevare, fie se analizează cu mențiune explicită în raport privind limitele de interpretare.

Criteriu	Se ACCEPTĂ	Se RESPINGE / se prelevează din nou
Perioada	Iulie (sau interval documentat, cu mențiune)	Perioadă necunoscută sau neînregistrată
Organul	Foliole terminale, frunze mature, nefructifere	Frunze imature, fructifere, pețioli, lăstari
Numărul	≥ 30 foliole (ideal ~50), 5–10 pomi	Probă prea mică / de la un singur pom
Starea frunzelor	Sănătoase, reprezentative, curate	Bolnave/rănite (la diagnoza generală), murdare, mucegăite
Ambalare	Pungă de hârtie, etichetată, ținută la răcoare	Plastic etanș, fermentate, neetichetate
Contaminare foliară	Fără stropiri recente cu micronutrienți	Reziduuri de foliare (Zn/B/Cu/Mn) → false valori

Ghid de prelevare probe Interpretare rezultate Despre analiza foliară

Fenofaze de referință (scala BBCH)

Dezmugurire – Frunze rozBBCH BBCH 07-09

Pre-înflorireBBCH BBCH 51-55

Înflorire – Legare fructeBBCH BBCH 60-72

Creștere activă fructeBBCH BBCH 73-85

Pre-recoltare – MaturareBBCH BBCH 85-89

Interpretare

Valori orientative — standardele speciei

Pragurile de interpretare sunt definite la nivel de specie (Juglans regia) și se aplică soiului Tulare la fel ca oricărui alt soi de nuc. Valorile de mai jos reprezintă intervalul optim general la maturitate vegetativă mijlocie, raportat la substanța uscată.

Element	U.M.	Interval optim
Azot (N)	%	2.20 – 3.20
Fosfor (P)	%	0.120 – 0.300
Potasiu (K)	%	1.20 – 2.50
Calciu (Ca)	%	1.50 – 3.50
Magneziu (Mg)	%	0.350 – 1
Sulf (S)	%	0.150 – 0.350
Fier (Fe)	ppm	50 – 200
Cupru (Cu)	ppm	4 – 20
Mangan (Mn)	ppm	20 – 350
Zinc (Zn)	ppm	18 – 100
Bor (B)	ppm	36 – 200
Molibden (Mo)	ppm	0.050 – 0.300

Note de interpretare specifice soiului Tulare

6. Diferențe față de recomandările generale Juglans regia și sensibilități Tulare

În literatura științifică verificabilă NU există praguri de interpretare a țesutului foliar demonstrate ca fiind diferite pentru Tulare față de Juglans regia. Prin urmare, în acest ghid nu se introduc praguri „specifice Tulare”; se folosesc standardele generale pentru specie. Diferențele reale, demonstrate, sunt de ordin agronomic și de management, nu de praguri de interpretare:

Cerere nutrițională ridicată — datorită fructificării laterale abundente, Tulare are o cerere susținută de K și N în faza de umplere a miezului; un K „la limita inferioară” a intervalului optim trebuie tratat mai atent la un soi atât de productiv.

Fenologie de mijloc de sezon — fereastra de prelevare din iulie rămâne validă; se confirmă vizual maturitatea frunzelor.

Vigoare moderată — echilibrul N susține rodirea fără creșteri vegetative excesive.

Blackline (portaltoi) — pe portaltoi sensibili, boala liniei negre (blackline) produce declin, îngălbenire și defoliere care pot mima carențe nutriționale; aceste simptome NU se interpretează ca deficiență de nutrienți.

Regulă internă EDTA Plant: orice prag prezentat ca „specific Tulare” într-un raport trebuie susținut de o sursă științifică dedicată soiului; în absența acesteia, se folosesc și se citează explicit standardele generale Juglans regia.

7. Corelarea rezultatelor cu câmpul, producția și calitatea miezului

Interpretarea corectă combină întotdeauna trei surse: (1) valoarea foliară raportată la pragurile din capitolul 4, (2) simptomele vizuale din câmp și (3) contextul de sol/apă. O singură valoare izolată nu este suficientă pentru o recomandare fermă.

Diagnoză nutrițională

Simptome de carență, exces și impact asupra producției

Azot (N)

Carență: La nuc, azotul controlează suprafața foliară, numărul de fructe și umplerea miezului. Carența (probă iulie <2,1%) reduce creșterea lăstarilor și producția; excesul (>3,0%) dă vigoare vegetativă excesivă, întârzie maturarea, favorizează bacterioza (Xanthomonas) și închide la culoare miezul. Optim 2,2–3,2%.

Exces: Excesul de azot favorizează creșterea vegetativă în detrimentul fructificării, întârzie maturarea și crește sensibilitatea la cădere și boli.

Fosfor (P)

Carență: Fosforul este rar limitativ la nuc, dar susține înrădăcinarea pomilor tineri, metabolismul energetic și legarea fructelor. Sub optim (iulie 0,12–0,30%) încetinește creșterea inițială; se corectează greu la maturitate prin aplicații foliare.

Exces: Excesul de fosfor este rar; poate induce carențe de Zn, Fe și Cu prin antagonism la absorbție.

Potasiu (K)

Carență: Potasiul este elementul-cheie la nuc: cererea crește puternic la încărcătură mare de rod. Carența (<0,9–1,0%) provoacă necroze marginale ale frunzelor, fructe mici și miez slab umplut, iar deficitul se accentuează în anii de producție maximă. Concurează cu Mg și Ca la absorbție.

Exces: Excesul de potasiu concurează cu Mg și Ca la absorbție, putând induce carențe de magneziu sau calciu.

Calciu (Ca)

Carență: Calciul asigură integritatea pereților celulari, a cojii și a țesuturilor fructului; deficitul favorizează crăparea cojii, mumifierea și scăderea capacității de păstrare a miezului. Carența foliară este rară, dar aportul contează pentru calitatea și transportul asimilatelor.

Exces: Excesul de calciu, pe soluri alcaline, reduce disponibilitatea Fe, Mn, Zn și B.

Magneziu (Mg)

Carență: Magneziul este esențial clorofilei; carența (<0,3%) apare ca cloroză internervală pe frunzele bazale, cu cădere prematură ce reduce umplerea miezului. Este frecvent indusă de fertilizarea potasică excesivă (antagonism K/Mg) și de solurile acide sau nisipoase.

Exces: Excesul de magneziu dezechilibrează raportul K/Mg și poate afecta structura solului.

Sulf (S)

Carență: Sulful intră în sinteza proteinelor și a uleiului din miez, influențând conținutul proteic și calitatea gustativă. Deficitul este rar, dar pe solurile sărace sau puternic levigate poate limita valorificarea azotului.

Exces: Excesul de sulf este rar la nivel foliar; contribuie la acidifierea solului.

Fier (Fe)

Carență: Fierul susține fotosinteza; la nuc cloroza ferică apare tipic pe solurile calcaroase, alcaline sau umede, pe frunzele tinere terminale (galbenire internervală). Reduce creșterea lăstarilor și potențialul de producție; corectarea vizează pH-ul și chelații.

Exces: Excesul de fier apare pe soluri acide sau inundate și poate deveni toxic (bronzarea frunzelor).

Cupru (Cu)

Carență: Cuprul intervine în lignificare și rezistența lăstarilor. Deficitul, rar, provoacă uscarea vârfurilor de creștere și fragilitatea ramurilor; excesul, de regulă din tratamente cuprice repetate, poate deveni fitotoxic.

Exces: Excesul de cupru este fitotoxic, afectează rădăcinile și poate induce carență de fier.

Mangan (Mn)

Carență: Manganul participă la fotosinteză și la metabolismul azotului; carența (<20 ppm) dă cloroză internervală pe solurile alcaline/calcaroase, mai ales pe frunzele tinere. Afectează vigoarea și, indirect, umplerea fructelor.

Exces: Excesul de mangan, pe soluri acide, provoacă pete necrotice și cloroze induse de fier.

Zinc (Zn)

Carență: Zincul este una dintre cele mai frecvente carențe la nuc pe soluri calcaroase: sub 18 ppm apar „frunza mică” (little leaf), internoduri scurte, rozetarea lăstarilor și scăderea producției. Se corectează de regulă foliar, primăvara, deoarece este puternic imobilizat în sol.

Exces: Excesul de zinc este fitotoxic și poate induce carență de fier.

Bor (B)

Carență: Borul este critic la nuc pentru polenizare, legarea fructelor și integritatea pieliței (pellicle) miezului; carența (<20 ppm) dă avort floral, deformări („snakehead”) și miez prost format. Marja până la toxicitate este îngustă (>300 ppm), risc real la apă de irigare bogată în B — de interpretat cu prudență.

Exces: Borul are o fereastră îngustă: excesul este toxic (arsuri marginale și necroze foliare).

Molibden (Mo)

Carență: Molibdenul este necesar nitrat-reductazei, deci valorificării azotului. Deficitul este foarte rar la nuc și apare mai ales pe soluri acide; se corectează ușor prin ajustarea pH-ului sau aplicații minime.

Exces: Excesul de molibden este rar la plante; contează mai ales pentru furaje (sănătatea animalelor).

Zona pentru clienți

Tabelul complet pe fenofaze

Tabelul complet pentru Nuc (soiul Tulare) — toate fenofazele pe scala BBCH, cu pragurile exacte pe fiecare element și metodologia de laborator — este disponibil pentru clienții EDTA Plant, pe baza autentificării.

Se verifică sesiunea…

Întrebări frecvente

Întrebări frecvente despre soiul Tulare

Cum se reflectă productivitatea ridicată a soiului Tulare în planul de nutriție?

Fructificarea laterală și productivitatea ridicată a soiului Tulare implică o încărcătură mare de fructe și o cerere susținută de potasiu și azot în perioada de umplere a miezului. O valoare de potasiu la limita inferioară a intervalului optim trebuie tratată cu atenție și corelată cu producția, cu simptomele vizuale și cu contextul de sol.

Când se prelevează probele foliare la Tulare?

Prelevarea se face în luna iulie, din foliolele terminale, deoarece în intervalul dintre sfârșitul lunii iunie și iulie variația concentrației nutrienților în frunze este minimă, iar pragurile UC sunt calibrate pentru această fereastră. Respectarea perioadei și a tipului de frunze condiționează validitatea interpretării.

Se folosesc praguri de interpretare separate pentru Tulare?

Nu. În literatura verificabilă nu există praguri demonstrate ca fiind diferite pentru Tulare față de Juglans regia, așa că interpretarea folosește pragurile UC la nivel de specie. Randamentul ridicat la miez, caracteristic soiului, se urmărește prin corelarea rezultatelor foliare cu producția reală.

Surse